The official Fatica Labs Blog! RSS 2.0
# Saturday, 16 October 2010

Note: For visitors of your site, this entry is only displayed for users with the preselected language Romanian (Romania)/română (România) (ro-RO)

Pentru o scurtă aplicaţie pe care o scriu, un generator de etichete foarte colorate, cu grafice şi alte informaţii, m-am gândit să folosesc XAML cu un user control WPF, desenat într-o imagine ( JPEG sau PNG). Cu clasa XamlReader se citeşte script-ul XAML, cu RenderTargetBitmap se obţine un rendering în memorie, şi cu ajutorul PngBitmapEncode se salvează imaginea, de exemplu în PNG. Am construit deci un „server de etichete”, bazat pe WebServer C#, despre care am vorbit aici. Problema este că, în interiorul unui serviciu, sau oricum în orice thread ce nu aparţine unei interfeţe utilizator, rendering-ul provoacă această eroare simpatică:

 

“Cannot create instance of 'UserControl' defined in assembly 'PresentationFramework,
Version=3.0.0.0, Culture=neutral, PublicKeyToken=31bf3856ad364e35'.
The calling thread must be STA, because many UI components require this.  Error at Line 1 Position 2”

 

XamlRender vrea ca thread-ul folosit să fie un thread STA, lucru destul de normal pentru UI, care trebuie să gestioneze interacţiunile cu utilizatorul în mod secvenţial ( message based ). Problema poate fi rezolvată pornind un nou thread în modalitate STA, şi aşteptându-l în mod sincron. Codul este acesta:

 

 

   1:   EventWaitHandle xamlLoaded = new EventWaitHandle(false,EventResetMode.ManualReset);
   2:         
   3:          private void CreateVisualInStream(IRequest request,MemoryStream ms)
   4:          {
   5:              string fileName = GetFileName(request.Uri);
   6:              Thread t = new Thread(q => StaLoadAndRenderXaml(fileName, ms));
   7:              t.SetApartmentState( ApartmentState.STA);
   8:              xamlLoaded.Reset();
   9:              t.Start();
  10:              xamlLoaded.WaitOne(TimeSpan.FromSeconds(30));
  11:          }
  12:          private void StaLoadAndRenderXaml(string fileName, MemoryStream ms)
  13:          {
  14:              if (File.Exists(fileName))
  15:              {
  16:                  using (var s = new FileStream(fileName, FileMode.Open))
  17:                  {
  18:                      logger.Warn("Loading control:" + fileName);
  19:                      var control = XamlReader.Load(s) as Control;
  20:                      int w = Convert.ToInt32(control.GetValue(Control.WidthProperty));
  21:                      int h = Convert.ToInt32(control.GetValue(Control.HeightProperty));
  22:                      control.DataContext = new DummyDataContext();
  23:                      control.Measure(new System.Windows.Size((int)control.Width, (int)control.Height));
  24:                      control.Arrange(new System.Windows.Rect(new System.Windows.Size((int)control.Width, (int)control.Height)));
  25:                      control.UpdateLayout();
  26:                      logger.Warn("Rendering control:" + fileName);
  27:                      var renderedXaml = RenderLabel(control, w, h);
  28:                      PngBitmapEncoder png = new PngBitmapEncoder();
  29:   
  30:                      png.Frames.Add(BitmapFrame.Create(renderedXaml));
  31:                      png.Save(ms);
  32:                      logger.Info("Saved rendered control. Size=" + ms.Length);
  33:                      xamlLoaded.Set();
  34:                  }
  35:              }
  36:              else
  37:              {
  38:                  xamlLoaded.Set();
  39:                  throw new InternalServerException("Failed to process file '" + fileName + "'.");
  40:              }
  41:   
  42:          }

 

 

La linia 1 s-a creat obiectul de sincronizare de care avem nevoie pentru a înţelege dacă thread-ul a terminat. La linia 7 specificăm faptul că thread-ul creat trebuie să fie de tip STA şi după ce l-am lansat îl aşteptăm la linia 10. Să observăm timeout-ul care ne permite să evităm deadlock-ul în orice situaţie. La linia 27 codul RenderLabel se asigură să facă adevăratul rendering:

 

   1:   private RenderTargetBitmap RenderLabel(Visual v, int width, int height)
   2:   {
   3:              var bmp = new RenderTargetBitmap(width, height, 96, 96, PixelFormats.Pbgra32);
   4:              bmp.Render(v);
   5:              return bmp;
   6:   }
Saturday, 16 October 2010 17:54:11 (GMT Daylight Time, UTC+01:00)  #    Comments [0] - Trackback


Continua da parte 5

In questa parte ci fermiamo un attimo ad analizzare meglio come e quando attivare la sessione (ISession) e quali siano le modalità più corrette per farlo. Vediamo per grandi linee cosa fa Session:

  1. Consente di recuperare salvare ed eliminare le entità.
  2. Mantiene una mappa delle entità organizzata come reference/ID Database
  3. Gestisce una cache ( first level cache ) che, tramite la mappa di cui sopra, ci evita di andare sul database per recuperare un entità che abbiamo già in memoria
  4. Tiene traccia delle entità modificate
  5. Gestisce le interazioni con il driver ADO.NET sottostante, comprese l’apertura chiusura delle connessioni.
  6. Ci consente di aprire e chiudere le transazioni.

Il punto 2 merita un commento: tra le difformità concettuali tra database e oggetti .NET vi è l’identità dell’oggetto. Nel database la relazione di identità è in ultima analisi garantita dall’ID della riga, mentre in .NET l’identità di due oggetti è in ultima analisi riconducibile al confronto fra due reference. NHibernate vuole evitare che ci siano queste ambiguità, e asserisce che ci debba essere una sola reference che punti ad un determinato oggetto persistent: anche se creiamo un oggetto clone di un oggetto persistent e cerchiamo, per esempio, di cancellarlo o di modificarlo, questo clone non sarà accettato da NHIbernate.

In pratica, quando ci serve di interagire con gli oggetti persistent, abbiamo necessita di lavorare nell’ambito di una sessione. Questo introduce spesso degli errori quando cerchiamo il momento opportuno per aprire la sessione:

Open Session: Pratiche da evitare
  1. Evitare di aprire la session per ogni singola interazione che si vuole avere con lo strato di persistenza. ( Session-per-operation Antipattern )
  2. Evitare di utilizzare una sola session per l’intera durata dell’ applicazione. ( Session-per-application Antipattern )

Già lo abbiamo detto, ma è meglio ricordarlo visto che siamo in zona di cose da evitare: se la session ha comunque una certa agilità di uso, la SessionFacory deve essere aperta una volta sola all’interno di un app domain. Non che ci sia qualcosa che non funziona, ma semplicemente la session factory è lenta a caricarsi.

Se si usa la prima strategia, ci si scontra violentemente con il fatto che NH non vuole “mixare” entità appartenenti a più sessioni,  si perde qualsiasi beneficio della cache di primo livello, e gli oggetti lazy tendono a produrre il famigerato errore “NHibernate.LazyInitializationException: illegal access to loading collection”, dovuto al fatto che la sessione che ha creato l’ogegtto ormai l’abbiamo chiusa, e NH non può andare a fare il recupero degli oggetti della collection.

La seconda strategia se possibile è anche peggiore: lavoriamo con dati in “stallo”, cioè possibilmente non aggiornati con i rispettivi oggetti persistiti, la session si appesantisce ( NH diventa sempre più lento se gli oggetti trattati da una session sono troppi ), non si assicura più una corretta politica di gestione della connessione al DB,che deve essere aperta  per il tempo strettamente necessario e quindi chiusa.

La soluzione consigliata è la Session per Business Transaction. Una business transaction è, tanto per fare un esempio: “leggo  la prima pagina dei clienti”, “Inserisco un nuovo ordine”, “cerco tutti i prodotti in magazzino che iniziano per XXX”, ecc. Quindi operazioni autocontenute, ma non triviali. Nelle applicazioni ci possono essere delle leggere differenze tra rich client e Web application, in queste ultime la realizzazione di questo pattern può convergere nella Session Per Request, che consiste nell’aprire una session quando si verifica l’evento Begin request, e di chiuderla al succesivo End. Questo approccio in generale è pressoche equivalente al Session Per business transaction, perchè di fatto in un applicativo web un ciclo request/response coincide con una business transaction.

Possiamo utilizzare per questo scopo il pattern Unit of Work. Nei sorgenti di esempio ne ho messo una versione semplice, che utilizza le ContextSession di NH. In pratica le context session ci consentono di condividere una sessione tra più funzioni del nostro applicativo, in relazione ad un contesto che può essere, per esempio il Thread corrente, oppure l’HttpContext della chiamata al web server, o qualunque altra cosa, configurabilmente. Vediamo i sorgenti che così è più chiaro:

   1: public class NHUow:IDisposable
   2: {
   3:     private NHUow()
   4:     {
   5:         if (CurrentSessionContext.HasBind(sessionFactory))
   6:             throw new InvalidOperationException("Nested unit of work not allowed.");
   7:         CurrentSessionContext.Bind(sessionFactory.OpenSession());
   8:     }
   9:     
  10:     static object lockObject = new object();
  11:     public static NHUow Open()
  12:     {
  13:         lock (lockObject)
  14:         {
  15:             if (sessionFactory == null)
  16:                 CreateSessionFactory();
  17:         }
  18:         return new NHUow();
  19:     }
  20:     public static ISession CurrentSession
  21:     {
  22:         get { return sessionFactory.GetCurrentSession(); }
  23:     }
  24:  
  25:     private static ISessionFactory sessionFactory;
  26:     private static void CreateSessionFactory()
  27:     {
  28:         Configuration cfg = CreateConfiguration();
  29:         sessionFactory = cfg.BuildSessionFactory();
  30:     }
  31:  
  32:     private static Configuration CreateConfiguration()
  33:     {
  34:         Configuration cfg = new Configuration();
  35:         cfg.Configure();
  36:         // implicitamente carichiamo tutti i mapping che si trovano nell'assembly che
  37:         // contiene customer
  38:         cfg.AddAssembly(typeof(Customer).Assembly);
  39:         return cfg;
  40:     }
  41:  
  42:  
  43:     #region IDisposable Members
  44:  
  45:     public void Dispose()
  46:     {
  47:         if (!CurrentSessionContext.HasBind(sessionFactory) )
  48:         {
  49:             throw new InvalidOperationException("Invalid current session");
  50:         }
  51:         var session = sessionFactory.GetCurrentSession();
  52:         CurrentSessionContext.Unbind(sessionFactory);
  53:         if (!session.IsOpen)
  54:         {
  55:             throw new InvalidOperationException("Session closed before UOW end");
  56:         }
  57:        
  58:         if ( null != session.Transaction && session.Transaction.IsActive )
  59:         {
  60:             if (session.Transaction.WasCommitted == false && session.Transaction.WasRolledBack == false)
  61:                 session.Transaction.Rollback();
  62:         }
  63:         session.Close();
  64:     }
  65:  
  66:     #endregion
  67: }

L’oggetto implementa IDisposable, e ci permette di utilizzaro in questo modo:

   1: using (var uow = NHUow.Open())
   2: {
   3:     var transaction = NHUow.CurrentSession.BeginTransaction();
   4:     Customer c = new Customer();
   5:     c.Name = "FELIX";
   6:     c.AddressLine1 = c.AddressLine2 = "";
   7:     c.City = "XX";
   8:     c.ZipCode = "12060";
   9:     NHUow.CurrentSession.Save(c);
  10:     transaction.Commit();
  11: }

In pratica apro una unità di lavoro con using new… e, usciti dallo scope la uow si chiude. All’interno di questo scope, tutto il nostro codice potrà accedere alla session corrente usango la funzione statica NHUow.CurrentSession. I più attenti noteranno che la configurazione del session factory è fissa: questo è per semplificare la clase UOW, per renderla generale basta intervenire aggiungendo un SessionFactoryFactory, che UOW utilizzera per recuperare il session factory esterno.

Bene, se a questo punto lanciassimo lo unit test di prova, otterremmo la seguente eccezione:

No CurrentSessionContext configured (set the property current_session_context_class)!

Questo perchè il meccanismo di mantenimento delle sessioni di contesto di NH è configurabile, e noi non abbiamo specificato nulla. Come dice il messaggio di errore, bisogna aggiungere nel file di config la linea current_session_context_class ( linea 11 ):

   1: <hibernate-configuration xmlns="urn:nhibernate-configuration-2.2">
   2:   <session-factory name="NHibernate.Test">
   3:     <property name="connection.driver_class">NHibernate.Driver.SqlClientDriver</property>
   4:     <property name="connection.connection_string">Server=.\SQLEXPRESS;initial catalog=NHFROMSCRATCH;Integrated Security=SSPI</property>
   5:     <property name="adonet.batch_size">10</property>
   6:     <property name="show_sql">true</property>
   7:     <property name="dialect">NHibernate.Dialect.MsSql2005Dialect</property>
   8:     <property name="use_outer_join">true</property>
   9:     <property name="command_timeout">60</property>
  10:     <property name="query.substitutions">true 1, false 0, yes 'Y', no 'N'</property>
  11:     <property name="current_session_context_class">thread_static</property>
  12:     <property name="proxyfactory.factory_class">NHibernate.ByteCode.LinFu.ProxyFactoryFactory, NHibernate.ByteCode.LinFu</property>
  13:   </session-factory>
  14: </hibernate-configuration>

Notate che non ho inserito un nome di classe, questo perchè ci sono degli shortcut per i context manager più usati. Tanto per elecare i vari possibili context manager:

  • NHibernate.Context.WebSessionContext – la sessione corrente è contenuta in HttpContext. L’alias è web.
  • NHibernate.Context.CallSessionContext - la sessione corrente è contenuta CallContext. L’alias è call.
  • NHibernate.Context.ThreadStaticSessionContext – la sessione corrente è nel context del thread. L’alias è thread_static.

Ovviamente, sempre nella filosofia della massima estendibilità, possiamo scrivere il nostro context manager.

Nei sorgenti di esempio, oltre alla classe Uow, c’è una classe di Unit Test NHFromScratch.Tests.Uow, che ne mostra l’utilizzo.

 

Torna alla parte 5
Download Sorgenti
Saturday, 16 October 2010 17:48:51 (GMT Daylight Time, UTC+01:00)  #    Comments [0] - Trackback
hbm2net | NHibernate | NHibernate Tutorial

# Wednesday, 29 September 2010

Note: For visitors of your site, this entry is only displayed for users with the preselected language Romanian/română (ro)

Continuare la partea a 4-a

În această parte vom vedea un alt tip de colecţie, şi cum, în general putem colecţiona obiecte ce nu sunt entităţi, adică obiecte care nu administrează pe cont propriu o identitate, şi a căror existenţă are sens doar dacă sunt conectate la entitatea cuprinzătoare. Pentru a face asta adăugăm entitatea Produs la modelul nostru, de care vom avea oricum nevoie pentru alte lucruri, şi presupunem că avem un simplu depozit, organizat pe celule, ce conţin stocul produsului în chestiune. Să mai spunem că pentru a identifica celula ne este de ajuns un singur şir. În realitate un depozit va fi mult mai complex, dar această simplificare este un pretext pentru a arăta strategia de colecţie MAP, iar într-o realitate foarte redusă ar putea chiar să aibă un sens aşa cum e făcut.

 

Să adăugăm deci mapping-ul entităţii Produs, cu un map al locaţiilor depozitului şi relativele cantităţi anexat:

   1: <?xml version="1.0" encoding="utf-8" ?>
   2: <hibernate-mapping xmlns="urn:nhibernate-mapping-2.2" namespace="NHFromScratch.Entities" 
   3:                                                       assembly="NHFromScratch.Entities">
   4:   <class name="Product" table="Products">
   5:     <id name="Id" type="Int32">
   6:       <generator class="native"/>
   7:     </id>
   8:     <property name="Code" type="AnsiString" />
   9:     <property name="Description" type="AnsiString"/>
  10:     <map name="Warehouse">
  11:       <key column="Product"/>
  12:       <index column="Cell" type="AnsiString"/>
  13:       <element column="Quantity" type="Int32"></element>  
  14:     </map>
  15:     <!-- details comes here -->
  16:   </class>
  17:   
  18: </hibernate-mapping>
  19:  

Să vedem cum este declarat <map/>, sau mai bine spus, un mod pentru a declara un map, în acest caz un map indexat cu un şir ce identifică celula depozitului, şi cu un număr care indică cantitatea produsului prezent în această celulă. În tabela ce conţine map-ul, Tag Key este referinţa la entitatea mamă (în acest caz Product), apoi avem nevoie de un indice, în acest caz este „Cell”-ul depozitului, iar valoarea, în acest caz este Quantity a produsului. Lansând unit test-ul de creare a bazei de date obţinem, pentru partea care ne interesează, următoarea schemă:

 

 

image

 

Dacă mergem să examinăm mai bine DDL-ul observăm, în partea de creare a tabelei warehouse, următorul script:

 

clip_image001

Cheia primară a tabelei este deci constituită din FK-ul tabelei parent(Product) combinată cu componenta „Index” - în acest caz Cell -. Nu am putea avea, pentru un produs, două informaţii relative aceleiaşi celule, sau locaţii de depozit.

 

Să presupunem că pentru a localiza poziţia în depozit sunt necesare, însă, două informaţii, de exemplu rând şi coloană, şi că pe lângă cantitate ne interesează să ştim data la care această cantitate a fost stocată; putem modifica mapping-ul după cum urmează:

   1: <?xml version="1.0" encoding="utf-8" ?>
   2: <hibernate-mapping xmlns="urn:nhibernate-mapping-2.2" namespace="NHFromScratch.Entities" 
   3:                                                       assembly="NHFromScratch.Entities">
   4:   <class name="Product" table="Products">
   5:     <id name="Id" type="Int32">
   6:       <generator class="native"/>
   7:     </id>
   8:     <property name="Code" type="AnsiString" />
   9:     <property name="Description" type="AnsiString"/>
  10:     <map name="Warehouse">
  11:       <key column="Product"/>
  12:       <composite-index class ="WarehouseLocation">
  13:         <key-property name="CellRow" type="AnsiString" />
  14:         <key-property name="CellCol" type="AnsiString" />
  15:       </composite-index>
  16:       <composite-element class="StockInformation">
  17:         <property name="StockDate" type="DateTime"/>
  18:         <property name="Quantity" type="Int32"/>
  19:       </composite-element>
  20:     </map>
  21:     <!-- details comes here -->
  22:   </class>
  23:   
  24: </hibernate-mapping>

Practic am înlocuit “<index>” cu “<composite-index>” şi “<element>” cu “<composite-element>”. Desigur putem avea şi scenarii în care doar indicele este compozit, sau doar elementul. Imediat ce lansăm compilarea hbm2net generează câteva fişiere în plus:

 

 

clip_image001[5]

 

Practic avem o clasă pentru a reprezenta „cheia” ( WarehouseLocation ) în map şi una pentru a reprezenta „elementul” ( StockInformation ). Clasa utilizată pentru cheie trebuie să poată acţiona ca atare, şi deci trebuie să efectueze oportune ovveride -uri ale metodelor Equals si  GetHashCode; suferă comportamente imprevizibile ale codului. Utilizând hbm2net acesta generează codul oportun:

   1: public override bool Equals(object other)
   2: {
   3:     if (this == other)
   4:         return true;
   5:     WarehouseLocation rhs = other as WarehouseLocation;
   6:     if (rhs == null) 
   7:         return false; // null or not a WarehouseLocation
   8:     return _cellRow.Equals(rhs._cellRow) && _cellCol.Equals(rhs._cellCol);
   9: }
  10:  
  11: public override int GetHashCode()
  12: {
  13:     return _cellRow.GetHashCode() ^ _cellCol.GetHashCode();
  14: }

Adăugând aceste două clase la proiect putem regenera baza de date, care rezultă modificată astfel:

 

clip_image001[7]

Diagrama clase devine, pentru partea product, următoarea:

clip_image001[9] 

 

Este interesant să observăm că din punctul de vedere OR/M StockInformation si WarehouseInformation *nu* sunt entităţi. În această parte a cursului s-a dezminţit deci presupusa corespondenţă 1:1 între entităţi şi tabele.

 

Acum să scriem unit test-ul obişnuit pentru a vedea cum se comportă NH-ul în timpul CRUD-ului în această collection. Nu ne întoarcem asupra subiectului „lazy” întrucât analog partii a 4-a pentru <bag/>.

 

 

Codul unit test-ului pe care-l vom lansa este următorul:

   1: [Test]
   2: public void TestCrud()
   3: {
   4:    Console.WriteLine("Creating a product");
   5:    using (ISession session = sessionFactory.OpenSession())
   6:    using (ITransaction trns = session.BeginTransaction())
   7:    {
   8:        Product p = new Product();
   9:        p.Code = "P00000";
  10:        p.Description = " a sample product";
  11:        Console.WriteLine("Adding some Warehouse information");
  12:        var l1 = new WarehouseLocation() { CellCol = "A", CellRow = "1" };
  13:        p.Warehouse.Add(new KeyValuePair<WarehouseLocation, StockInformation>(l1, new StockInformation()));
  14:        p.Warehouse[l1].Quantity = 12;
  15:        p.Warehouse[l1].StockDate = DateTime.Now;
  16:        var l2 = new WarehouseLocation() { CellCol = "A", CellRow = "2" };
  17:        p.Warehouse.Add(new KeyValuePair<WarehouseLocation, StockInformation>(l2, new StockInformation()));
  18:        p.Warehouse[l2].Quantity = 42;
  19:        p.Warehouse[l2].StockDate = DateTime.Now.AddDays(-7);
  20:        Console.WriteLine("Persisting the Product");
  21:        session.SaveOrUpdate(p);
  22:        trns.Commit();
  23:    }
  24:    Console.WriteLine("Modifying warehouse information of a product");
  25:    using (ISession session = sessionFactory.OpenSession())
  26:    using (ITransaction trns = session.BeginTransaction())
  27:    {
  28:        Console.WriteLine("Retrieving product by code");
  29:        var p = session.CreateCriteria<Product>()
  30:            .Add(Expression.Eq("Code", "P00000"))
  31:            .UniqueResult<Product>();
  32:        
  33:        Console.WriteLine("Modify stored quantity on cell A1");
  34:        var l1 = new WarehouseLocation() { CellCol = "A", CellRow = "1" };
  35:        
  36:        p.Warehouse[l1].Quantity -=3;
  37:        p.Warehouse[l1].StockDate = DateTime.Now;
  38:        
  39:        Console.WriteLine("Persisting the Product");
  40:        session.SaveOrUpdate(p);
  41:        trns.Commit();
  42:    }
  43:    Console.WriteLine("deleting warehouse information of a product");
  44:    using (ISession session = sessionFactory.OpenSession())
  45:    using (ITransaction trns = session.BeginTransaction())
  46:    {
  47:        Console.WriteLine("Retrieving product by code");
  48:        var p = session.CreateCriteria<Product>()
  49:            .Add(Expression.Eq("Code", "P00000"))
  50:            .UniqueResult<Product>();
  51:  
  52:        Console.WriteLine("Modify stored quantity on cell A1");
  53:        var l1 = new WarehouseLocation() { CellCol = "A", CellRow = "1" };
  54:  
  55:        p.Warehouse.Remove(l1);
  56:  
  57:        Console.WriteLine("Persisting the Product");
  58:        session.SaveOrUpdate(p);
  59:        trns.Commit();
  60:    }
  61: }

Care produce următorul rezultat. S-au evidenţiat punctele în care se vede cum NH accesează la elementele colecţiei:

 

image

După cum se vede, map este foarte eficient şi accesează în update/delete elemente individuale ale colecţiei. Contrar acestei afirmaţii, având în vedere faptul că structura este reprezentată în memorie printr-un dictionary, nu este posibilă ordonarea sa (chiar făcând query-ul cu un order-by, funcţionarea internă a dicţionarului ar putea schimba această ordine).

Derscarca sursa
Partea a 4-a
Partea a 6-a
Wednesday, 29 September 2010 21:37:34 (GMT Daylight Time, UTC+01:00)  #    Comments [0] - Trackback
hbm2net | NHibernate | NHibernate Tutorial

# Tuesday, 28 September 2010

Per una piccola applicazione che sto scrivendo, un generatore di etichette molto colorate, con grafici e altre informazioni sopra, ho pensato di utilizzare XAML con uno user control WPF, disegnato in una immagine ( JPEG o PNG ). Con la classe XamlReader si legge lo script XAML, con RenderTargetBitmap si ottiene un rendering in memoria, e tramite PngBitmapEncoder si salva l’immagine, per esempio in PNG. Ho quindi costruito un “server di etichette”, basato su WebServer C#, di cui ho parlato qui. Il problema è che, all’interno di un servizio, o comunque in qualsiasi thread non di interfaccia utente, il rendering provoca questo simpatico errore:

“Cannot create instance of 'UserControl' defined in assembly 'PresentationFramework,
Version=3.0.0.0, Culture=neutral, PublicKeyToken=31bf3856ad364e35'.
The calling thread must be STA, because many UI components require this.  Error at Line 1 Position 2”

XamlRender vuole che il thread usato per il rendering sia un thread STA, cosa abbastanza normale per la UI, che deve gestire le interazioni con l’utente in modo sequenziale ( message based ). Il problema può essere risolto facendo partire un nuovo thread in modalità STA, e aspettandolo in modo sincrono. Il codice è questo:

   1:   EventWaitHandle xamlLoaded = new EventWaitHandle(false,EventResetMode.ManualReset);
   2:         
   3:          private void CreateVisualInStream(IRequest request,MemoryStream ms)
   4:          {
   5:              string fileName = GetFileName(request.Uri);
   6:              Thread t = new Thread(q => StaLoadAndRenderXaml(fileName, ms));
   7:              t.SetApartmentState( ApartmentState.STA);
   8:              xamlLoaded.Reset();
   9:              t.Start();
  10:              xamlLoaded.WaitOne(TimeSpan.FromSeconds(30));
  11:          }
  12:          private void StaLoadAndRenderXaml(string fileName, MemoryStream ms)
  13:          {
  14:              if (File.Exists(fileName))
  15:              {
  16:                  using (var s = new FileStream(fileName, FileMode.Open))
  17:                  {
  18:                      logger.Warn("Loading control:" + fileName);
  19:                      var control = XamlReader.Load(s) as Control;
  20:                      int w = Convert.ToInt32(control.GetValue(Control.WidthProperty));
  21:                      int h = Convert.ToInt32(control.GetValue(Control.HeightProperty));
  22:                      control.DataContext = new DummyDataContext();
  23:                      control.Measure(new System.Windows.Size((int)control.Width, (int)control.Height));
  24:                      control.Arrange(new System.Windows.Rect(new System.Windows.Size((int)control.Width, (int)control.Height)));
  25:                      control.UpdateLayout();
  26:                      logger.Warn("Rendering control:" + fileName);
  27:                      var renderedXaml = RenderLabel(control, w, h);
  28:                      PngBitmapEncoder png = new PngBitmapEncoder();
  29:   
  30:                      png.Frames.Add(BitmapFrame.Create(renderedXaml));
  31:                      png.Save(ms);
  32:                      logger.Info("Saved rendered control. Size=" + ms.Length);
  33:                      xamlLoaded.Set();
  34:                  }
  35:              }
  36:              else
  37:              {
  38:                  xamlLoaded.Set();
  39:                  throw new InternalServerException("Failed to process file '" + fileName + "'.");
  40:              }
  41:   
  42:          }

 

 

Alla linea 1 è creato loggetto di sincronizzazione che ci serve per capire che il thread ha finito. Alla linea 7 specifichiamo che il thread creato deve essere di tipo STA, e dopo averlo lanciato lo aspettiamo alla linea 10. Notare il timeout che ci consente di evitare deadlock in ogni situazione. Alla linea 27 il codice di RenderLabel provvede a fare il rendering vero e proprio:

   1:   private RenderTargetBitmap RenderLabel(Visual v, int width, int height)
   2:   {
   3:              var bmp = new RenderTargetBitmap(width, height, 96, 96, PixelFormats.Pbgra32);
   4:              bmp.Render(v);
   5:              return bmp;
   6:   }
Tuesday, 28 September 2010 09:59:37 (GMT Daylight Time, UTC+01:00)  #    Comments [0] - Trackback
Programmin | Recipes

# Monday, 27 September 2010
Continua da parte 4

In questa parte vedremo un altro tipo di collezione, e di come in generale possiamo collezionare oggetti che non sono entità, cioè oggetti che non gestiscono per conto proprio una identità, e che ha senso che esistano solo se collegati all’entità contenitrice. Per fare questo aggiungiamo al nostro modello l’entità Prodotto, che ci servirà comunque per altre cose, e supponiamo di avere un semplicissimo magazzino, organizzato a celle, contenenti la giacenza del prodotto in questione. Diciamo anche che per identificare la cella ci basta avere una stringa. Nella realtà un magazzino sarà molto più complesso, ma questa semplificazione è un pretesto per mostrare la strategia di collezione MAP, ed in una realtà molto piccola potrebbe anche avere un senso così come fatto.

Aggiungiamo quindi il mapping della entità Prodotto, con annessa la mappa delle locazioni di magazzino e relative quantità:

   1: <?xml version="1.0" encoding="utf-8" ?>
   2: <hibernate-mapping xmlns="urn:nhibernate-mapping-2.2" namespace="NHFromScratch.Entities" 
   3:                                                       assembly="NHFromScratch.Entities">
   4:   <class name="Product" table="Products">
   5:     <id name="Id" type="Int32">
   6:       <generator class="native"/>
   7:     </id>
   8:     <property name="Code" type="AnsiString" />
   9:     <property name="Description" type="AnsiString"/>
  10:     <map name="Warehouse">
  11:       <key column="Product"/>
  12:       <index column="Cell" type="AnsiString"/>
  13:       <element column="Quantity" type="Int32"></element>  
  14:     </map>
  15:     <!-- details comes here -->
  16:   </class>
  17:   
  18: </hibernate-mapping>
  19:  

Vediamo come è definita <map/>, o meglio, un modo di definire una mappa, in questo caso una mappa indicizzata da una stringa che identifica la cella di magazzino, ed un numerico che indica la quantità del prodotto presente in tale cella. Il tag key è il riferimento, nella tabella che contiene la map, alla entità madre ( in questo caso Product ), poi occorre un indice, in questo caso è la “Cell” del magazzino, e il valore, in questo caso la Quantity del prodotto. Lanciando lo unit test di creazione del database otteniamo, per la parte che ci interessa, il seguente schema:

image

Se andiamo ad indagare meglio la DDL notiamo, nella parte di creazione della tabella warehouse, il seguente script:

clip_image001

La chiave primaria della tabella è quindi costituita dalla FK alla tabella parent ( Product ) combinata con la componente “Index” – in questo caso Cell –. No potremo avere, per un prodotto, due informazioni relative alla medesima cella, o locazione di magazzino.

Supponiamo che per localizzare la posizione in magazzino siano necessarie invece due informazioni, per esempio la riga e la colonna, e che oltre che la quantità ci interessi anche sapere la data a cui questa quantità è stata stoccata, possiamo modificare il mapping come di seguito:

   1: <?xml version="1.0" encoding="utf-8" ?>
   2: <hibernate-mapping xmlns="urn:nhibernate-mapping-2.2" namespace="NHFromScratch.Entities" 
   3:                                                       assembly="NHFromScratch.Entities">
   4:   <class name="Product" table="Products">
   5:     <id name="Id" type="Int32">
   6:       <generator class="native"/>
   7:     </id>
   8:     <property name="Code" type="AnsiString" />
   9:     <property name="Description" type="AnsiString"/>
  10:     <map name="Warehouse">
  11:       <key column="Product"/>
  12:       <composite-index class ="WarehouseLocation">
  13:         <key-property name="CellRow" type="AnsiString" />
  14:         <key-property name="CellCol" type="AnsiString" />
  15:       </composite-index>
  16:       <composite-element class="StockInformation">
  17:         <property name="StockDate" type="DateTime"/>
  18:         <property name="Quantity" type="Int32"/>
  19:       </composite-element>
  20:     </map>
  21:     <!-- details comes here -->
  22:   </class>
  23:   
  24: </hibernate-mapping>

In pratica abbiamo sostituito “<index>” con “<composite-index>” e “<element>” con “<composite-element>”. Ovviamente possiamo avere anche scenari in cui ad essere composito è solo l’indice, o solo l’element. Appena lanciata la compilazione il nostro hbm2net genera qualche file in più:

clip_image001[5]

In pratica abbiamo una classe per rappresentare la “chiave” ( WarehouseLocation ) nella mappa e una per rappresentare l’”element” ( StockInformation ). La classe utilizzata per la chiave deve poter agire come tale, e pertanto deve effettuare opportuni ovveride dei metodi EqualsGetHashCode, pena comportamenti impredicibile del codice. Utilizzando hbm2net questi gener ail codice opportuno:

   1: public override bool Equals(object other)
   2: {
   3:     if (this == other)
   4:         return true;
   5:     WarehouseLocation rhs = other as WarehouseLocation;
   6:     if (rhs == null) 
   7:         return false; // null or not a WarehouseLocation
   8:     return _cellRow.Equals(rhs._cellRow) && _cellCol.Equals(rhs._cellCol);
   9: }
  10:  
  11: public override int GetHashCode()
  12: {
  13:     return _cellRow.GetHashCode() ^ _cellCol.GetHashCode();
  14: }

Aggiungendo queste due classi al progetto possiamo rigenerare il database, che risulta così modificato:

clip_image001[7]

Il diagramma classi diventa, per la parte product, il seguente:

clip_image001[9]

E’ interessante notare che dal punto di vista OR/M StockInformation e WarehouseInformation *non* sono entità. In questa parte del corso si è quindi totalmente smentità la presunta corrispondenza 1:1 tra entità e tabelle.

 

Ora scriviamo il solito unit test per vedere come si comporta NH durante il CRUD su questa collection. Non torneremo a ripetere il discorso “lazy” in quanto analogo a quello visto nella parte 4 per <bag/>.

Il codice dello unit test che lanceremo è il seguente:

   1: [Test]
   2: public void TestCrud()
   3: {
   4:    Console.WriteLine("Creating a product");
   5:    using (ISession session = sessionFactory.OpenSession())
   6:    using (ITransaction trns = session.BeginTransaction())
   7:    {
   8:        Product p = new Product();
   9:        p.Code = "P00000";
  10:        p.Description = " a sample product";
  11:        Console.WriteLine("Adding some Warehouse information");
  12:        var l1 = new WarehouseLocation() { CellCol = "A", CellRow = "1" };
  13:        p.Warehouse.Add(new KeyValuePair<WarehouseLocation, StockInformation>(l1, new StockInformation()));
  14:        p.Warehouse[l1].Quantity = 12;
  15:        p.Warehouse[l1].StockDate = DateTime.Now;
  16:        var l2 = new WarehouseLocation() { CellCol = "A", CellRow = "2" };
  17:        p.Warehouse.Add(new KeyValuePair<WarehouseLocation, StockInformation>(l2, new StockInformation()));
  18:        p.Warehouse[l2].Quantity = 42;
  19:        p.Warehouse[l2].StockDate = DateTime.Now.AddDays(-7);
  20:        Console.WriteLine("Persisting the Product");
  21:        session.SaveOrUpdate(p);
  22:        trns.Commit();
  23:    }
  24:    Console.WriteLine("Modifying warehouse information of a product");
  25:    using (ISession session = sessionFactory.OpenSession())
  26:    using (ITransaction trns = session.BeginTransaction())
  27:    {
  28:        Console.WriteLine("Retrieving product by code");
  29:        var p = session.CreateCriteria<Product>()
  30:            .Add(Expression.Eq("Code", "P00000"))
  31:            .UniqueResult<Product>();
  32:        
  33:        Console.WriteLine("Modify stored quantity on cell A1");
  34:        var l1 = new WarehouseLocation() { CellCol = "A", CellRow = "1" };
  35:        
  36:        p.Warehouse[l1].Quantity -=3;
  37:        p.Warehouse[l1].StockDate = DateTime.Now;
  38:        
  39:        Console.WriteLine("Persisting the Product");
  40:        session.SaveOrUpdate(p);
  41:        trns.Commit();
  42:    }
  43:    Console.WriteLine("deleting warehouse information of a product");
  44:    using (ISession session = sessionFactory.OpenSession())
  45:    using (ITransaction trns = session.BeginTransaction())
  46:    {
  47:        Console.WriteLine("Retrieving product by code");
  48:        var p = session.CreateCriteria<Product>()
  49:            .Add(Expression.Eq("Code", "P00000"))
  50:            .UniqueResult<Product>();
  51:  
  52:        Console.WriteLine("Modify stored quantity on cell A1");
  53:        var l1 = new WarehouseLocation() { CellCol = "A", CellRow = "1" };
  54:  
  55:        p.Warehouse.Remove(l1);
  56:  
  57:        Console.WriteLine("Persisting the Product");
  58:        session.SaveOrUpdate(p);
  59:        trns.Commit();
  60:    }
  61: }

Che produce il seguente risultato. Si sono evidenziati i punti in cui si vede come NH accede agli elementi della collezione:

image

Come si vede, map è molto efficiente ad accedere in update/delete a singoli elementi della collezione. Per contro, visto che la struttura è rappresentata in memoria tramite un dictionary, non è possibile ordinarla ( anche se si facesse la query con un order-by, il funzionamento interno del dictionary potrebbe mutare questo ordine ).

Download Sorgenti
Parte 4
Parte 6
Monday, 27 September 2010 17:09:49 (GMT Daylight Time, UTC+01:00)  #    Comments [0] - Trackback
hbm2net | NHibernate | NHibernate Tutorial

Note: For visitors of your site, this entry is only displayed for users with the preselected language Romanian/română (ro)

Când se creează o aplicaţie unde sunt implicate mai multe procese server side, iar diferiţii agenţi trebuie să comunice între ei, este adesea necesară o strategie care să meargă dincolo de obişnuitele canale WCF/Remoting raw; este nevoie de un mecanism fiabil şi simplu. Mai jos găsiţi un scenariu exemplificativ, pentru a descrie problematica:

 

 

 

 

image

 

În exemplu, un server apropiat producţiei ştie când un produs s-a terminat, şi comunică acest eveniment printr-un bus. Depozitul este desigur interesat de acest eveniment şi „subscrie „ acest lucru. În acelaşi fel, depozitul poate publica că, având în vedere noul produs ce a sosit cu un stoc înainte, acum nu mai este nimic disponibil, mesaj ce cu siguranţă interesează serverul e-commerce, şi aşa mai departe pentru alte evenimente alţi agenţi.

 

Acum întrebarea ar putea fi:De ce nu conectăm diferiţii agenţi cu anumite cereri, de exemplu WCF? Sau cu cereri normale Web Service pe http, sau remoting? Motivele bune sunt:

  • Când agenţii sunt în număr mare, aceştia nu pot fi în contemporan activi. Dacă trebuie să restartez indiferent di ce motiv server-ul depozitului, nu pot să stau să-mi fac griji pentru avizele asupra produselor terminate care sosesc din producţie.

  • Elaborarea pentru un eveniment ar putea cere mult timp, pot să fac să aştepte aplicaţia care la detectat ?

  • Soluţia ar putea creşte, iar alţi agenţi ar putea fi interesaţi de evenimentele pe care le ridică alte aplicative.

In acest moment, un candidat ideal pare să fie MSMQ (sau un alt mecanism de queuing), dar şi în acest caz folosirea crudă a instrumentului poate duce la o situaţie puţin elegantă din punct de vedere al design-ului. Avem deci nevoie de un mecanism care să ne permită să lucrăm cu publicare şi subscriere de mesaje care:

  • Să garanteze livrarea mesajelor către subscriitori: dacă cine publică nu primeşte excepţii, suntem siguri că subscriitorii vor primi(mai devreme sau mai târziu, în mod rezonabil) mesajul de care sunt interesaţi

  • Să garanteze că mesajele s-au primit o singură dată de la subscriitori

  • Să ofere posibilitatea de a trimite mesaje după un anumit interval de timp

  • Să fie simplu de folosit: nu vreau să scriu zeci de pagini de configurare pentru a pune pe picioare şi menţine soluţia.

 

In reţea am găsit aceste două lucruri care fac exact asta:

Din păcate amândouă sunt „puternic tipate” şi nu permit o publicare curată a evenimentelor identificate de un label cu un playload pur textual, şi nu permit nici ridicarea de evenimente prelungite în timp. De aceea am implementat o soluţie făcută în casă, care nu conţine mult dintre cele două soluţii descrise mai înainte - în special nu deţine noţiunea de "Saga", adică un mesaj cu un istoric ce se modifică în faţa altor evenimente din bus - dar ce permite transcrierea şi subscrierea cu uşurinţă a evenimentelor în modalitate plain text. Soluţia utilizează drept canal sigur MSMQ, deci este MS oriented. Ce s-ar întâmpla dacă aş vrea să intru în arhitectura de mai sus a aplicaţiilor scrise în Java ? Cateva raspunsuri le puteti gasi in acest blog excelent, in special acest articol despre Apache ActiveMQ. Pare să fie o soluţie “cutting edge” când trebuie să facem să convieţuiască aplicaţii C#JAVA.

Monday, 27 September 2010 12:56:13 (GMT Daylight Time, UTC+01:00)  #    Comments [0] - Trackback
Programmin

My Stack Overflow
Contacts

Send mail to the author(s) E-mail

Tags
profile for Felice Pollano at Stack Overflow, Q&A for professional and enthusiast programmers
About the author/Disclaimer

Disclaimer
The opinions expressed herein are my own personal opinions and do not represent my employer's view in any way.

© Copyright 2019
Felice Pollano
Sign In
Statistics
Total Posts: 157
This Year: 0
This Month: 0
This Week: 0
Comments: 127
This blog visits
All Content © 2019, Felice Pollano
DasBlog theme 'Business' created by Christoph De Baene (delarou) and modified by Felice Pollano
Nike Winkels Nederland Outlet Nike Nederland Store Outlet Nike Nederland 2015 Outlet Nike Outlet Online Nike Sneakers Outlet